sâmbătă, 5 aprilie 2008

limba românà


De fapt cuvintele sunt plastice. Da, ştiu ca sunt mici si mari, dar cred ca sunt, la fel, plastice. Ma gandesc la cuvinte care s-au smuls din loc şi s-au lungit ca un tren pe o câmpie o dimineaţa de emigraţie. Cuvinte vazute/auzite mici din depàrtea şi mare de aproape, la fel ca un tren. Cine ştie ce cuvinte în româna au fost auzite ultimele şi s-au lungit ca un fir de nádejde: "noroc, surioarà", "noroc, frate", "noroc, scumpi", "ne vedem" "noroc". Apoi aceste fir se rupe, cuvintele s-au închis şi sà deschis o nouà limbà: mai întâi franceza, dupà spaniola. A dispàrut limba româna, care a fost o limbà negatà pentru urmaşi. Astazi, Sofía Anatra îmi aduce aceasta limbà şi îmi corecteazà textele, este profesoara mea de limba româna. Limba se lungeste câtre mine sau eu ma lungesc câtre ea. De ce? Poate e numai voinţá sau curiozitatea sau pentru cà sunt deja in vârstà (aşa si aşa) şi am nevoi de timpuri trecute. Mi-e dor de braţele tatalui meu şi îmi doresc un rewind de timpul spre mâinile bunicului şi bunicei mele, de care nu am nici o amintire.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Poza: Sofia şi eu în leţia.

21 de comentarii:

astllr spunea...

dígame que entendí bien, rosana, dígame que entendí que su profesora le corrige la limba romana en los textos que Ud. escribe.

Rosana Malaneschii spunea...

sí, astllr, comprendió perfectamente.
va salut!

astllr spunea...

va salut!!!!

Maria Eugenia Sastre spunea...

va salut!!!!! Vine, vine profesoara!!!!!! Son Pinky y Cerebro tratando de conquistar el mundo con la limba romana...

astllr spunea...

Por lo que entiendo ud. habla de la emigración de la profesoara y del pueblo rumano. A lo mejor me fui al carajo.

No entendi si noroc es solamente adios, la forma en que se va despidiendo de las personas, o también es un saludo.

Curiosa lengua, latín en pueblo eslavo.

Rosana Malaneschii spunea...

hola, maríaeugeniasastre,
sí, somos así de tiernos y completos y vulnerables.

Astllr, "noroc" quiere decir (que yo sepa) "suerte".
y más bien trato de hablar de la emigración de mis abuelos y de la pérdida del idioma rumano.
después le paso el texto.

Noroc!

Rosana Malaneschii spunea...

La lengua rumana

El hecho es que las palabras son plásticas. Sí, sé que son grandes y pequeñas, pero creo que también son plásticas. Pienso en palabras que se han desplazado y se han estirado, una mañanita de emigración, como un tren (pequeñas desde lejos y grandes de cerca) por una llanura. Quién sabe cuáles fueron las palabras en rumano oídas por última vez y que se estiraron como un hilo de esperanza: “suerte, hermanita”, “suerte hermano”, “suerte queridos”, “nos vemos”, “suerte”.
Después el hilo se rompió, las palabras se cerraron y se abrió una nueva lengua, primero la francesa y después la española. Nunca más lengua rumana, que fue la lengua negada a la descendencia. Al día de hoy, Sofía Anatra es quien me trae esa lengua y quien corrige estos textos que escribo; es mi profesora de rumano. La lengua se ha estirado hacia mí o yo me estiro hacia ella. ¿Por qué? Puede ser solo por voluntad o por curiosidad o tal vez porque ya tengo una edad determinada que me hace precisar de los tiempos pasados. Extraño los brazos de mi padre y desearía un rewind por el tiempo hasta las manos de mis abuelos de las cuales no tengo ni siquiera un recuerdo.

reverb spunea...

...amen...

Rosana Malaneschii spunea...

¿Amén, rev, amén?
bueno, que así sea: amén.

reverb spunea...

...sutil juego de palabras entre el Inglés y el Español...


si no se entendió: amen = amén (Inglés)
amen= del verbo amar (Español)

astllr spunea...

Es muy lindo el texto, rosana, en rumano y en castellano.

Es curiosa la búsqueda de los orígenes, aquellos que nos llevan más lejos que nuestra propia vida. Y perderse en el árbol y comprender que ya no podemos ver más allá, perdidos en la bruma genealógica.

Por qué queremos saber esto? Por qué queremos reconocernos en quienes no existen más?

¿Será para comprender mejor el movimiento de la vida y de la muerte y nuestro lugar en esa rueda que no se detiene y que abarca a los vivos, a quienes nos sobrevivirán y a quienes tampoco conoceremos y que --como Ud. ahora-- querrán conocernos, tan a tientas y tan embarcados al mismo tiempo?

Rosana Malaneschii spunea...

Sí, rev, la verdad es que no había entendido. gracias.

astllr, sabe que creo que quedó más lindo en rumano, más suave, me parece. no sé. es raro escribir en rumano y traducir al español, las diferencias son imponentes y, de última, ¿quién sabe qué entenderá alguien cuya lengua madre sea el rumano?
gracias por el comentario.

Eclipse spunea...

curioso... no dejas de sorprenderme. siempre he admirado a quienes se interesan por sus orígenes y van hasta el fondo para recuperar cosas "que se les privan a la descendencia".
será tal vez porque cada tanto me gustaría que alguien me recordara mis orígenes aún ignorados, será porque me revuelvo entre mi sangre española mientras la voz gastada de mi abuelo le dice tana a mi hermana y parientes lejanos se disputan las letras de un apellido.
hace un tiempo conocí unos rumanos en michigan, ni idea si hablaban rumano. lo único que me llamó la atención fue su hospitalidad y un poco menos la empatía por ser extraños por aquellas tierras.

astllr spunea...

debe estar bueno ser rumano y leer un rumano no nativo.

hace bien, creo, en escribir en rumano y no en español y traducir después.

su profesoara debe estar muy contenta, es como si la conociera.

va salut

Rosana Malaneschii spunea...

Gracias, Eclipse, por la visita y por su comentario.
hay una película, que los críticos destrozaron mucho en su momento, pero para mí es buena, llamada "los visitantes del tiempo" en la cual se toca el tema en un vasallo y en el noble feudal. es bueno rescatar raíces cuando hay algo que rescatar.
astllr,no sé cómo será leer esto en rumano teniendo como lengua madre el rumano. espero poder enterarnos en algún momento.
supongo que cuando profesoara tenga una compu a mano hará algún comentario.

irina spunea...

O mica corectie. Se spune drumurile memoriei. (un drum, doua drumuri e de genul neutru). Mi-a placut foarte mult in America de Sud. Oamenii nu sunt atat de robotizati. Sunt foarte calzi si prietenosi. Iti trimit un text de Emil Cioran (un mare filozof roman care a preferat sa traiasca in Franta unde este considerat un mare stilist).

«Cine prefera placerile costisitoare in dauna celor
gratuite sau foarte ieftine, trebuie, de cele mai
multe ori, sa plateasca pentru aceasta alegere cu o
cantitate mai mare de munca». Filosoful roman Emil
Cioran explica insa de ce munca tampeste.??"Oamenii
muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei
insisi. Munca este un blestem. Iar omul a facut din
acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele
numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort
care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe
ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si
neincetata, iata ceea ce este revoltato r si
ininteligibil. Munca sustinuta si neincetata tampeste,
trivializeaza si impersonalizeaza.?Ea deplaseaza
centrul de preocupare si interes din zona subiectiva
intr-o zona obiectiva a lucrurilor,intr-un plan fad de
obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de
destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de
intensitatea unor fosforescente interne si de
realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de
lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de
continua transfigurare, a devenit o activitate de
exteriorizare, de iesire din centrul fiintei. Este
caracteristic ca in lumea moderna munca indica o
activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul
nu se realizeaza, ci realizeaza. Faptul ca fiecare om
trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de
viata care aproape niciodata nu-i convine, este
expresia acestei tendinte de imbecilizare prin
munca.?Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o
fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal.
Caci la acesta activitatea este atat de organica,
incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind
omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l
adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In
frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele
lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si
frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi. Dar
n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce,ci la
o exteriorizare vecina cu imbecilitatea. Prin munca a
devenit din subiect obiect, adica un animal, cu
defectul de a fi mai putin salbatic. In loc ca omul sa
tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o
existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca
pentru el insusi - nu in sens de egoism, ci de
crestere interioara -, a ajuns un rob pacatos si
impotent al realitatii din afara." Emil Cioran??Ideea
din spatele citatului este ca munca in exces
diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti mai
mult, cu atat te transformi mai mult intr-un automat,
robot. Ti se diminueaza sa u chiar dispare timpul
sa-ti pui intrebari, sa gandesti, timpul destinat
contemplatiei, artei, amicilor, persoanei iubitea,
adica exact ceea ce ne defineste ca oameni. Viata ti
se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu
sapa, pana la a aduna cifrele intr-un cabinet de
contabil si chiar pana la a preda aceeasi materie, ani
de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care cand
o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pt
a o putea lua de la cap a doua zi.?Munca in exces
dezumanizeaza si de aceea e imperativ sa vedem munca
cel mult ca pe un rau necesar, ce trebuie evitat sau
scurtat ori de cate ori avem ocazia, daca vrem sa ne
pastram integritatea fizica si sanatatea mintala.?«In
consecinta, repet ca cei care umbla dupa placeri
scumpe, chiar daca au, uneori, un mic plus de
satisfactie dintr-o mancare luata la un restaurant de
lux, fata de cea luata la cantina, sunt per total in
pierdere, daca au facut nesabiuinta sa munceasca
pentru a avea banii pentru respectiva distractie».

Te imbratisez si sunt sigura ca intr-o zi ne vom revedea.

Irina

irina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Rosana Malaneschii spunea...

Irina: ce rusine!
Multumesc mult pentru corectie si pentru vizita ta si pentru textul.
despre noi: simt egal.

La revedere!

irina spunea...

Draga Rosana. Imi pare bine ca faci progrese. Mi-e dor de Uruguay si Argentina. Am ascultat CD-urile cu Tango pe care le-am cumparat din Montevideo. Iti trimit o poezie de George Toparceanu. Rapsodii de toamna, pentru ca la voi e toamna.RAPSODII DE TOAMNA

Autentificare


Parola?

Creare album poezii
Publicati poeziile online.
Ultimele adaugari
"Sa-mi spui..."
Introspectie in inalt
Antiprimavara
A fi (actor pe scena vietii)
Fara (uni)forma

Total autori
184


I
A trecut intai o boare
Pe deasupra viilor,
Si-a furat de prin ponoare
Puful papadiilor.
Cu acorduri lungi de lira
I-au raspuns fanetele.
Toate florile soptira,
Intorcandu-si fetele.
Un salcam privi spre munte
Mandru ca o flamura.
Solzii frunzelor marunte
S-au zburlit pe-o ramura.
Mai tarziu, o cotofana
Fara ocupatie
A adus o veste-n goana
Si-a facut senzatie:
Cica-n munte, la povarna,
Plopii si rasurile



Spun ca vine-un vant de iarna
Rascolind padurile.
Si-auzind din departare
Vocea lui tiranica,
Toti ciulinii pe carare
Fug i de panica...
Zvonul prin livezi coboara.
Colo jos, pe mlastina.
S-a-ntalnit un pui de cioara
C-un batlan de bastina
Si din treacat ii arunca
Alta veste stranie,
C-au pornit-o peste lunca
Frunzele-n bejanie!
II
Intr-o clipa, alarmate,
Ies din santuri vrabiile.
Papura pe lac se zbate
Leganandu-si sabiile.
Un lastun, in frac, apare
Sus pe-un varf de trestie
Ca sa tie-o cuvantare
In aceasta chestie.
Dar broscoii din rastoaca
Il insulta-n pauze
Si din papura-l provoaca
Cu prelungi aplauze.



Lisitele-ncep sa strige
Ca de mama focului.
Cocostarci, pe catalige,
Vin la fata locului.
Un tantar, nervos si foarte
Slab de constitutie,
In zadar vrea sa ia parte
Si el la discutie.
Cand deodata un erete,
Politai din nastere,
Peste balta si boschete
Vine-n recunoastere
Cu porunca de la centru
Contra vinovatului,
Ca sa-l aresteze pentru
Siguranta statului...
De emotie, in surdina,
Sub un snop de bozie,
O pastaie de sulcina
A facut explozie.
III
Florile-n gradini s-agita.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamna din elita
Isi indreapta talia.
Trei petunii subtirele,
Farmec dand regretelor,



Stau de vorba intre ele:
„Ce ne facem, fetelor?...“
Floarea-soarelui, batrana,
De pe-acum se sperie
C-au sa-i cada in tarana
Dintii, de mizerie.
Si cu galbena ei zdreanta
Sta-n lumina matura,
Ca un talger de balanta
Aplecat pe-o latura...
Intre gaze, fara frica
Se re-ncep idilele.
Doar o gargarita mica,
Blestemandu-si zilele,
Necajita cere sfatul
Unei molii tinere,
Ca i-a disparut barbatul
In costum de ginere.
Imprejur ii canta-n saga
Greierii din flaute.
„Uf, ce lume, soro draga!“
Unde sa-l mai caute?
L-a gasit sub trei graunte
Mort de inanitie.
Si-acum pleaca sa anunte
Cazul la politie.



IV
Buruienile-ngrozite
De-asa vremi protivnice
Se vorbira pe soptite
Sa se faca schivnice.
Si cum stie-o rugaciune
Doamna masalarita,
Tot soborul ii propune
S-o aleaga starita.
Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n vaduvie
Sa traiasca slobode.
Vezi! de-aceea matraguna
A-nvatat un brusture
Sa le spuie-n fata una
Care sa le usture!...
Jos, pe-un varf de campanula
Pururea-n vibratie,
Si-a oprit o libelula
Zborul plin de gratie.
Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatina,
Giuvaer de smalt si aur
Cu sclipiri de platina.



V
Dar deodata, pe coline
Scade animatia...
De mirare parca-si tine
Vantul respiratia.
Zboara vesti contradictorii,
Se-ntretaie stirile...
Ce e?... Ce e?... Spre podgorii
Toti intorc privirile.
Iat-o!... Sus in deal, la strunga,
Asternand pamantului
Haina ei cu trena lunga
De culoarea vantului,
S-a ivit pe culme Toamna,
Zana melopeelor,
Spaima florilor si Doamna
Cucurbitaceelor...
Lung isi flutura spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste solduri triumfale
Haina iluzorie.
Apoi pleaca mai departe
Pustiind cararile,
Cu alai de frunze moarte
Sa colinde zarile.
...............
...............



Gaze, flori intarziate!
Muza mea satirica
V-a-nchinat de drag la toate
Cate-o strofa lirica.
Dar cand stiu c-o sa va-nghete
Iarna mizerabila,
Ma cuprinde o tristete
Iremediabila...




Autor: George Toparceanu


Te imbratisez,

Irina

Rosana Malaneschii spunea...

mie imi place foarte mult primi poezie.
da, toamna e la noi si e frumos. iarna e departe, departe (la orizont).

: )

Rosana Malaneschii spunea...

iarna e departe, departe (la orizontul).

: ): )